Fundatia Minti deschise

Categorii: Tratament și cercetare afecțiuni medicale   Susținerea copiilor și a familiei  

Scop

ACTIVITĂŢI ÎN VEDEREA RECUPERĂRII SI INTEGRĂRII SOCIALE A SCOPULUI DE A DESFĂSURA ACTIVITĂTI ÎN VEDEREA RECUPERĂRII SI ÎNREGISTRĂRII SOCIALE A
PERSOANELOR CU DEFICIENTE, CONGENITALE SAU DOBÂNDITE, ORICE FEL DE PROBLEMĂ PSIHICĂ, ÎN SPECIAL A COPIILOR DAR NU NUMAI, PRIN DIVERSE PROGRAME
TERAPII PENTRU INTEGRARE IN SOCIETATE SI INVATAMANTUL IN MASĂ.

Detalii

Tip Asociatie
CIF 30827574
Numar inreg. National 4355/B/2012
Numar inreg. Instanta 2
Data inreg. Instanta 10 October 2012
Pozitie
Numar Incheiere 15 PJ
Data Incheiere 09 June 2013
Apartenenta Federatie
HG Utilitate Publica
Data HG Utilitate Publica

Adrese organizatie

Nu exista adrese

 

Contacte organizatie

Office:
Cristina Lupașcu

   0743 126 888

   [email protected]

 

Conturi bancare

LEI:
Donatii

RO05RNCB0146130006430001
BCR

Descriere

Aici aveți un documentar foarte interesant care arată diferența dintre ABA de la începuturi, cu exigențele şi limitele practicilor de atunci, şi ABA de acum.

Există o diferență foarte mare de percepție şi practică între cum se întâmplau lucrurile atunci şi cum se întâmplă în prezent, iar caracteristica practicilor dure, cu pedepse, rigide, foarte stricte, de la începuturile terapiei ABA, o urmăreşte şi în zilele noastre, când lucrurile stau total diferit.

Părinții ai căror copii au fost diagnosticați cu autism şi urmează să înceapă un program ABA adesesa sunt inițial împotriva acestei terapii pentru că “este foarte dură, e ca un dresaj pentru câini şi le face copiii roboți”.

Şi chiar aşa se făcea încă ABA şi în România, cel puțin acum zece ani: copiii erau lăsați să plângă fără o înțelegere prea clară a comportamentului lor, erau lăsați să se lovească chiar foarte grav în anumite situații, erau pedepsiți, uneori uşor – prin a trece la colț, alteori foarte grav – erau încuiați într-o cameră în timpul unei crize, cu riscul de a se răni serios, până când se linişteau. Lucrul era într-adevăr foarte strict, foarte mult timp petrecut la masa de lucru, uneori urmărindu-se primirea unui răspuns din partea copilului afectat de autism, cu riscul chiar de a rupe mese în timpul crizelor lui de furie.

Acum lucrurile sunt foarte diferite. E foarte importantă întâi înțelegerea comportamentului problematic pentru ca o intervenție să fie făcută, nu se mai urmăreşte “normalizarea” persoanei afectate, ci creşterea independenței ei. În fond, fiecare dintre noi avem particularitățile noastre, aşa că nu particularitățile lor reprezintă o problemă, ci neputința lor de a se descurca singuri. Iar independența este deficitară atât din cauza lipsei limbajului, cât şi din cauza întârzierii de dezvoltare pe partea de motricitate şi socilizare.


Amendamente organizatie

Nu exista amendamente

Tranzactii finantare

Nu exista creatori definiti